ochilor tai

Ochii tai sunt ca o creanga potrivita
De care vreau s-atarn la noapte spanzurat
Un ceas sopteste grav ca s-a intunecat
Miroase a spital si tu esti adormita

Mai trece cate-o asistenta nesimtita
Un prieten nou ma suna si pare-ngandurat
Ochii tai sunt ca o creanga potrivita
De care vreau s-atarn la noapte spanzurat

Tot sper c-o sa-mi auzi si vocea-nnebunita
Sa te desprinda,draga, din zborul ingropat
Iti strang cu toata forta pumnul inclestat
Ochii tai sunt ca o creanga potrivita
De care vreau s-atarn la noapte spanzurat

Azi dorm...

Lalalala. Dupa teste de sunet vin cele de litere. Si Ad literam am ghicit de ce. De ce ce?

Baiatul ingenuncheaza in fata portii inchise si incepe sa planga.La un moment dat se deschide anuntand sosirea iminenta a unui cadavru.

Sug dintr-un om ca dintr-o floare. Deodata incepe o poveste cu..”atunci cand era sa mor”. Ma distreaza la culme. Retardatule, deja esti mort:).

- Te iubesc…ii soptisem

- Si eu! se rastii ea

- Dar eu mai mult. Eu am zis primul deci originalitatea imi apartine.

Si gandurile amutesc in mine…

Pe un vapor imi vad capitanul. E mare.

Venise o veverita care nu imbatraneste niciodata sa-mi explice de ce timpul imaginar exista doar virtual. Ma plictiseste repede.

Parul ei mirosea a liliac. Liliac floare nu liliac mamifer. La fel cum ceaiurile din ierburi imi dau o stare de euforie.

Ma identific cu statuile nefinisate si parasite din gradinile vestejite. Sunt mici si au ochii verzi. Iti jur, totusi, ca se misca pe intuneric. Incet de tot sa nu le vezi…

In inima mea exista sapte incaperi. Una pentru fiecare inger. Un fizician ma acuza de inconsecventa. Ii arat inima. Acum il vad urcand scarile in tacere.

Am intrebat una din voci daca traieste cu adevarat. Acum nu imi mai da pace. E stresant sa fii in viata.

Nimic nu pare sa ma invioreze mai mult decat inutilitatea celorlalti. Recitesc pagina si deja imi vine sa fug

Cateodata aud muzica izvorand din unele persoane. Incerc sa ascult. Nu sunt in stare. Azi dorm.

Pe cand ma plimbam

Pe malul raului tacerii

Am alunecat

Intr-o totala intelegere.

Urma sa zbor

Prin iadul meu paradoxal

Dar m-am cutremurat

Caci carnea si-a cerut

Tributul tot in carne.

Acum imi numar zilele

Si reusitele

In batai de aripi frante

In mangaieri trandafirii

In ganduri ruginite.

\m/

O vad fumand cu gatul gol
Acelasi colt, aceeasi grasa
Cu ochii mari si limpezi de alcool
Nu vrea sa plece acasa

unei necunoscute

Prea stanjeniti de drumul pan' la pat
M-ai ratacit in vesnica pornire
Credeam ca te citesc cu-acea privire
Pe care-artistii-o duc la inramat

In contratimp cu mana ta subtire
De vina-a-fost si pasul schiopatat
In teatrul lui de proaspat inculpat
Erai un geniu plin de nesimtire

Imi rascoleai cu incantare visul
"O, draga, cat de-adanc este abisul!"
Ma pedepseai-c-o palma prieteneasca

Ai trupul de actrita frantuzeasca
Cu ochii stinsi la partea femeiasca
Pe cand te dezbracam vedeam Parisul

test

omitere de insatisfactii