Lalalala. Dupa teste de sunet vin cele de litere. Si Ad literam am ghicit de ce. De ce ce?
Baiatul ingenuncheaza in fata portii inchise si incepe sa planga.La un moment dat se deschide anuntand sosirea iminenta a unui cadavru.
Sug dintr-un om ca dintr-o floare. Deodata incepe o poveste cu..”atunci cand era sa mor”. Ma distreaza la culme. Retardatule, deja esti mort:).
- Te iubesc…ii soptisem
- Si eu! se rastii ea
- Dar eu mai mult. Eu am zis primul deci originalitatea imi apartine.
Si gandurile amutesc in mine…
Pe un vapor imi vad capitanul. E mare.
Venise o veverita care nu imbatraneste niciodata sa-mi explice de ce timpul imaginar exista doar virtual. Ma plictiseste repede.
Parul ei mirosea a liliac. Liliac floare nu liliac mamifer. La fel cum ceaiurile din ierburi imi dau o stare de euforie.
Ma identific cu statuile nefinisate si parasite din gradinile vestejite. Sunt mici si au ochii verzi. Iti jur, totusi, ca se misca pe intuneric. Incet de tot sa nu le vezi…
In inima mea exista sapte incaperi. Una pentru fiecare inger. Un fizician ma acuza de inconsecventa. Ii arat inima. Acum il vad urcand scarile in tacere.
Am intrebat una din voci daca traieste cu adevarat. Acum nu imi mai da pace. E stresant sa fii in viata.
Nimic nu pare sa ma invioreze mai mult decat inutilitatea celorlalti. Recitesc pagina si deja imi vine sa fug
Cateodata aud muzica izvorand din unele persoane. Incerc sa ascult. Nu sunt in stare. Azi dorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu