...

Lumina urca scara spiralata in tacere.Blanda si pura.Cu aripile ei albastre ne flutura gandurile.Pasi repezi devin domoli.
Apoi incremenim..Zgomotul asurzitor se opreste.Frumusetea incepe.
O ultima privite catre ceata aurie de deasupra.Speranta reverenta.
Stralucirea ochilor ni se stinge si odata cu ea freamatul carnii
Frica se alatura prietenelor ei in sfarsit.Apoi vom uita de nume si de lucruri.
Dar inainte ca lumina sa urce ultima treapta, ii vom scrie cu ceara rosie pe hartie sa nu ne ocoleasca in revers.
Acum suntem soapte in vis.Suntem ofranda necunoscutului sie insusi.
Muti,acorporali,atemporali nu mai trebuie nimic inteles;
Suntem salvati.